1 martie anul trecut. Ne-am luat la revedere pentru ce s-a dovedit a fi ultima dată. Ne-am despărțit în piața centrală din Cluj. Ne-am pupat și ne-am luat în brațe. Ca de obicei, te-am simțit așa fragilă! Mereu când te îmbrățișam sesizam cât de delicată ești. Îmi amintesc că eram îngrijorată pentru tine, că erai…

Am intrat în săptămâna de foc. Se face un an de când ne-am văzut ultima oară. Un an de când ne-am luat în brațe în Piața din centrul Clujului și ne-am zis “ne vedem de Paște la Potcoava”. Și nu ne-am mai văzut niciodată. Nici de Paște, nici în mai. Și în forma asta nici…

În trecut dacă aveam o perioadă un pic mai rea așteptam cu nerăbdare să se schimbe anul. Sau să schimb eu vârsta. Îmi dădea un simbolic refresh mental. În momentul ăsta doar doare ca dracu. Nu există buton de refresh. De undo nu mai zic. Nu pot nici să mă duc înapoi, nici să merg…

… şi să mai fim. Precum și să mai fiți. Și nu în ultimul rând, să mai fie.

Azi simt să îți scriu ceva. Am tot încercat, am tot așternut cuvinte, începuturi de fraze și idei. Nu s-au legat. Mă ia un doliu profund. Mi-e tare dor de tine. Se apropie o aniversare teribilă. Nu acum, dar luna asta. 1 an de la ultima oară când te-am văzut. În viață. Mi s-a strâns…

Mă frământă întrebarea. Chat GPT m-a întrebat ce are nevoie partea din mine care a murit odată cu tine. I-am răspuns fără să mă gândesc și nici răzgândesc: “de o înmormântare”. Păcat că nu sunt pregătită. Nu sunt pregătită să las în urmă ce a murit din mine odată cu tine. La fel cum nu…

Mă cert ca o nebună cu toată lumea. Mă cert cu toți terminații din trafic. Ma cert cu curierii. Cu domnii și cu doamnele de la magazine. Mă cert cu colaboratori. Mă cert cu prieteni. Cu familie. Cu terapeuta mea. Cu iubitul meu. Mă cert cu toată lumea. Îmi vine să înnebunesc. Îmi vine să…

Îmi amintesc de mine atunci auzind, trăind, văzând. Și retrăiesc scenele. Și mă apucă plânsul de milă gândindu-mă la ce am putut să trăiesc. De multe ori mă plâng și pe mine când te plâng pe tine. Îmi amintesc ziua aia ciudată și traumatizantă când am aflat că ai murit. Mi-a sfâșiat inima. Am simțit…

Aș vrea să pot să scriu ceva cu sens, dar nu știu ce. Sunt cufundată în disperare și întristare și nu pot să asimilez că nu te voi mai vedea vreodată. Cel puțin în lumea asta pământeană. Ai făcut o agnostică miserupistă de cele ale după-morții să devină un minim de spirituală. Ca să nu…

Atât de zis.