Mă cert ca o nebună cu toată lumea. Mă cert cu toți terminații din trafic. Ma cert cu curierii. Cu domnii și cu doamnele de la magazine. Mă cert cu colaboratori. Mă cert cu prieteni. Cu familie. Cu terapeuta mea. Cu iubitul meu. Mă cert cu toată lumea. Îmi vine să înnebunesc. Îmi vine să îmi pierd mințile. Să mă arunc de la balcon. Nu mai suport!
Mă cert cu viața. În momentul ăsta o detest din suflet!
Am crezut că m-am mai liniștit. Și când surprizā!, a fost doar o perioadă de mimată liniște ca sa crească în mine tot ce simt acum și să dea pe afară. Că nu mai suport este puțin spus.
Cum ziceai tu des, “dau un pumn la o doamnă”. Doar că mie îmi vine să dau un pumn oricui în timp ce mă piş pe ea de viață.
Cum e posibil să nu mai fi? Cum e posibil să nu mai exiști?
Ieri mi-am dat seama că nu o să te mai văd niciodată. Mi-a venit să urlu și să înnebunesc. Nu pot să cuprind. E prea mult și prea de tot. Te-am iubit și te iubesc.
Terapie prin Cuvinte 
Lasă un comentariu