Ieri s-a încheiat un ciclu de un an de când ai murit. Și totuși, pomana am trăit-o ca și cum alaltăieri ai murit. Timpul e o chestie foarte ciudată. Oare în altă dimensiune cum s-o simți?

Eu nu sunt o persoană matinală, motiv pentru care de ieri de la prânz am conchis că am o problemă cu pomenile. De ce se întâmplă dimineața? De ce la 7:30-8? După ce că trăiesc un rahat monumental, doamna Biserică s-a gândit să mă scuture și mai tare. Mă trezește de dimineață să îmi amintească…

Partea bună este că pe oriunde o dai, dragostea noastră este la timpul prezent. Îți mulțumesc că mi-ai oferit cea mai frumoasă și profundă relație de cea mai bună prietenă atunci când eram mici. Îți mulțumesc că mi-ai fost o soră și o prietenă foarte dragă atunci când eram mari. Și în primul și în…

Am fost două petale ieșite din același bulb. Sau două frunze crescute din aceeași creangă. Sau chiar doi muguri care se sprijineau unul de celălalt și erau atât de la fel și atât de diferiți. Pe lângă tine, m-am pierdut pe mine (și multe altele), dar azi hai să vorbesc și despre mine. Nici nu…

Ziceam într-o postare anterioară că mă simt ca și cum învăț să exist din nou. Uitându-mă în spate, sigur că asta s-a întâmplat. Exist. Exist în pofida a toate prin care am trecut, iar pentru mine asta se simte ca un mic miracol. Mă mir că am ajuns pe uscat și că sunt doar zile…

1 martie anul trecut. Ne-am luat la revedere pentru ce s-a dovedit a fi ultima dată. Ne-am despărțit în piața centrală din Cluj. Ne-am pupat și ne-am luat în brațe. Ca de obicei, te-am simțit așa fragilă! Mereu când te îmbrățișam sesizam cât de delicată ești. Îmi amintesc că eram îngrijorată pentru tine, că erai…

Am intrat în săptămâna de foc. Se face un an de când ne-am văzut ultima oară. Un an de când ne-am luat în brațe în Piața din centrul Clujului și ne-am zis “ne vedem de Paște la Potcoava”. Și nu ne-am mai văzut niciodată. Nici de Paște, nici în mai. Și în forma asta nici…

În trecut dacă aveam o perioadă un pic mai rea așteptam cu nerăbdare să se schimbe anul. Sau să schimb eu vârsta. Îmi dădea un simbolic refresh mental. În momentul ăsta doar doare ca dracu. Nu există buton de refresh. De undo nu mai zic. Nu pot nici să mă duc înapoi, nici să merg…

… şi să mai fim. Precum și să mai fiți. Și nu în ultimul rând, să mai fie.

Azi simt să îți scriu ceva. Am tot încercat, am tot așternut cuvinte, începuturi de fraze și idei. Nu s-au legat. Mă ia un doliu profund. Mi-e tare dor de tine. Se apropie o aniversare teribilă. Nu acum, dar luna asta. 1 an de la ultima oară când te-am văzut. În viață. Mi s-a strâns…