Săptămâna trecută am venit în vizită la tine. Știi că întotdeauna aproape trec mai întâi pe la tine pe la cimitir să te salut și apoi abia mă opresc acasă.
Data trecută am ajuns pe întuneric. Nu era picior de om în afară de al meu și a lui E. Și totuși era atâta viață la tine în cimitir! Auzeam și întâlneam de toate: fluturi, pisici, broaște, greieri. Îmi place să mă gândesc că energia ta animă locul ăla și face toate vietățile să joace.
Apropo, ți-am lăsat lângă mormânt un ghiveci de flori.
Te îmbrățișez!
Lasă un răspuns