Și eu am impresia că au trecut 2 ani.
Au trecut 6 luni…
și tânjesc să te mai regăsesc cumva, cândva, pe undeva…
Au trecut 6 luni…
și durerea a-nceput să-și marcheze spațiul în viața mea.
Au trecut 6 luni…
și adunat, nu mai mult de o săptămână de zile în care eu nu am plâns că ai murit. Iar atunci că eram prea stoarsă să mai pot.
Au trecut 6 luni…
și îmi lipsești așa de tare… Îmi vine uneori să îmi fac scară către rai și să încerc să te apuc înapoi.
Au trecut 6 luni…
Și în absență, tot enorm te iubesc. Mai mult decât credeam că sunt capabilă ca om.
_______________________________________________
N.R: pe 2 noiembrie s-au făcut 6 luni de când am pierdut o parte din sufletul meu. 6 luni de când Ada a murit. Încă încerc să deslușesc ce o mai însemna să trăiești și să mori, iar daca de astea nu mai sunt sigură de nici una, sunt sigură de cele două dimensiuni care există acum în mine – viața și energia ei vs. suferința de și din moarte. Mă simt confuză.
Terapie prin Cuvinte 
Lasă un comentariu